Mișcările politice totalitariste au făcut, în veacul trecut, sute de milioane de victime pe întreaga planetă. În afara Americii de Nord și Australiei, niciun continent nu a scăpat de teroarea despotismului ideologic.
Locul 3: Hitler - 30 de milioane
Deși în copilărie și adolescență a vădit o înclinație aparte către arte (a cântat în corul bisericii, a pictat și vândut tablouri cu peisaje vieneze), Primul Război Mondial l-a schimbat fundamental pe Adolf Hitler. Caporal la sfârșitul conflagrației, a fost decorat cu „Crucea de Fier“ pentru vitejie, lucru rar pentru gradul său militar. Nepricepându-se la altceva, rămâne în armată. Un an după război, devine agent de informații, cu misiunea de infiltrare în Partidul Național Muncitoresc (Nazist), unde este contaminat de antisemitism și anticomunism. El este cel care desenează sigla partidului, zvastica.
După o fulminantă carieră politică până la rangul de cancelar, Hitler declanșează teroarea înlăturării sau uciderii tuturor adversarilor. Sindicatele şi alte partide sunt dizolvate; naziștii devin singura organizație legală.
Pe 1 septembrie 1939 începe Al Doilea Război Mondial. Prima este invadată Polonia; urmează alte și alte state europene și, până la 22 iunie 1940, când se începe invadarea Uniunii Sovietice, fuseseră cucerite majoritatea țărilor de Vest.
Primul atac planificat al tiranului s-a îndreptat împotriva evreilor, apoi a țiganilor, negrilor, handicapaților fizic și mental, a homosexualilor, care trebuiau exterminați, pentru a rămâne în viață doar arienii puri și „sclavii” de alte naționalități din țările ocupate.
Între 1939-45, comandourile de execuție SS au ucis circa 11 milioane de civili; între ei, 6 milioane de evrei (2/3 dintre israeliții Europei) şi până la 1,5 milioane de țigani.
Un alt plan odios a fost cel al exterminării populației cucerite prin înfometare. Polonia, Belarus, Ucraina și Rusia trebuiau să devină principala sursă agricolă pentru Reich, în vreme ce agricultorii locali erau lăsați să moară de foame. Trebuiau să moară de foame 30 de milioane de oameni. Numai în URSS au fost lăsați pradă inaniției 80 de milioane de ruși. Se estimează că numărul total al persoanelor exterminate prin înfometare se ridică la 19,3 milioane.
Când armata sovietică era gata să cucerească buncărul în care se afla Hitler, acesta i-a dat o fiolă de cianură soției sale, Eva Braun, iar el s-a împușcat în cap.
Locul 2: Mao - 57 de milioane
Învățător de meserie, Mao Zedong provenea dintr-o familie de țărani. S-a familiarizat cu ideologia marxistă și cea leninistă în capitala Chinei, a fondat Partidul Comunist Chinez, a organizat greve ale muncitorilor și, în cele din urmă, a strâns o armată formată preponderent din țărani. A fondat Republica Sovietică China. Până în 1932, strânsese deja 40.000 de soldați și 200.000 de luptători din milițiile locale și controla cinci provincii centrale ale țării, unde introdusese principii de agricultură și distribuire a producției de tip comunist.
Luptele din războiul civil au durat până în 1948, când armata condusă de Mao a înconjurat și înfometat orașul în care s-au refugiat adversarii naționaliști. Se pare că, în timpul asediului, au murit de glonț, foame sau boală circa 80.000 de oameni.
În 1949 a devenit lider suprem al Republicii Populare Chineze și a declanșat reforma agrară, în cadrul căreia au fost masacrați între 2 și 5 milioane de foști proprietari. Alți aproape 800.000 de adversari naționaliști au fost uciși. Încă alte 4-6 milioane de oponenți ai regimului au fost trimiși în lagăre de reeducare prin muncă, unde au murit cu sutele de mii.
Din 1951 începe o altă campanie, împotriva „dușmanilor poporului”; alte câteva sute de mii mor, mulți prin suicid. Se spune că au fost atâția oameni care s-au aruncat de pe clădiri înalte, încât pietonii mergeau pe stradă ca să nu fie striviți de cei ce cădeau de pe case.
Au existat voci ale unor intelectuali care au criticat regimul maoist. Peste 500.000 au fost trimiși în lagăre de muncă, întemnițați ori chiar executați.
La declanșarea planului cincinal industrial (1958), cea mai mare parte a produselor alimentare au fost dirijate către orașe, lăsând țărănimea cu mai puțin decât minimumul necesar. În plus, condițiile meteo au contribuit și ele la Marea Foamete, în timpul căreia ar fi murit între 20 și 46 de milioane de oameni.
În mișcarea Marea Revoluție Culturală Proletară, Mao a înființat Brigăzile Roșii, destinate înlăturării progresiștilor, susținătorii drepturilor omului și, nu în ultimul rând, dizidenților din Partidul Comunist Chinez care voiau înlăturarea definitivă a lui Mao. Alți circa un milion de oameni au pierit în timpul terorii bandelor roșii.
Mao a murit în urma unui șir de atacuri de cord. Conform tradiției comuniste, trupul îmbălsămat a fost depus în Mausoleul de Cristal, în centrul Bejinului.
Locul 1: Stalin - 80 de milioane
Georgianul Iosif Vissarionovici Djugașvili a fost fiul unui cizmar și al unei țărănci. Bețiv notoriu, tatăl își bătea crunt nevasta și fiul, fapt care-l va înrăi cumplit pe viitorul comandant suprem al armatei Rusiei comuniste. Moartea primei neveste a stins în el orice urmă de umanitate. Într-atât de tare, încât n-a vrut să-l aducă pe propriul său fiu în țară, printr-un schimb de prizonieri cu nemții; se spune că tânărul s-ar fi sinucis, aruncându-se într-un gard electric.
A fost un copil studios și a făcut chiar doi ani de seminar teologic. S-a înscris apoi în Partidul Comunist, iar la început s-a purtat ca un bandit cu conaționalii, pe care îi jefuia sau îi escroca, pentru a da bani partidului.
A fost comandant de oști în diferite regiuni ale Rusiei. După ce a ajuns lider suprem, înlăturându-și toți adversarii, a declanșat Marea Epurare și și-a arogat supranumele Stalin (om de oțel, rusă). La sfârșitul anilor ‘20, a implementat colectivizarea forțată; „chiaburii” care s-au opus acestui mod de a face agricultură au fost fie uciși, fie trimiși în lagăre de muncă, fie exilați în Siberia. Istoricii sunt de acord că, laolaltă cu foametea din 1932-33, agricultura socialistă a dus la moartea a circa cinci milioane de oameni.
A venit și cel de-Al Doilea Război Mondial, în care Stalin a fost comandant suprem. În afara trupelor sacrificate pe diverse fronturi (Stalin era celebru pentru nepriceperea militară), el a ordonat atrocități inimaginabile: 25.700 de intelectuali, inclusiv 14.700 ofițeri prizonieri de război polonezi, executați în masacrul din pădurea Katyn. Masacrele s-au succedat pe măsura desfășurării războiului. Numai în lagărul de la Bălți au fost executați, la ordin, circa 20.000 de români, dar au mai existat asemenea execuții în masă și la Odessa, Fântâna Albă.
În cadrul întâlnirii de la Ialta, Roosevelt, Churchill și Stalin au împărțit lumea postbelică. Tot Estul Europei a fost cedat rușilor, iar urmările au fost catastrofale: noi și noi epurări printre intelectuali și chiaburi, zeci de mii de persoane întemnițate ori executate numai în România.
Numărul victimelor urgiei staliniste nu se cunoaște cu exactitate, dar se estimează că au existat între 20 și 80 de milioane de decese.
Mare bețiv și el, Stalin a tras o băută de noapte cu unii tovarăși de rang înalt din Comitetul Central. A suferit un atac cerebral, o semipareză și, patru zile mai târziu, s-a stins. Peste ani, unul dintre participanții la beţie - Lavrenti Beria, șeful poliției secrete sovietice - a declarat că el l-a otrăvit pe Stalin. Trupul a fost îmbălsămat și expus în mausoleul lui Lenin, apoi îngropat lângă zidul Kremlinului.
